Riduri de femei ușoare,
au intrat în sevraj de când s-au lăsat de Speranțe,
și acum tremură nerebdătoare să le vină rândul,
la Morga Fericirilor,
de unde vor să-și ridice,
Viitorul,
ce pare a fi decedat,
din cauza unei supradoze,
de Adevăr.
Rădăcini amare de Păcate originare,
sparg valurile Vieților,
în drumul către Moarte,
al Destinului.
Aripi sleite de puterile Facerii,
se prăbușesc peste Maternitățile Cuvintelor,
sugrumându-le încă dinainte de a fi născute.
Promisiuni sterpe,
fac orice ca să poată naște măcar o singură Virgulă,
pentru a fi așezată lângă semnul de întrebare,
care suntem noi.
Amenințări gârbovite,
așteaptă să le fie eliberat locul de parcare,
pentru persoane cu handicap,
ca să coboare cât mai adânc în Sufletele noastre,
bolnave de Iubire.
Tot ce a mai rămas de spus,
Inimilor de Cenușă care am devenit,
este adresa secției de cardiologie,
a Viselor,
unicele care mai știu să se joace cu Focul,
ce ne-ar mai putea reaprinde,
Iubirea.
Sensul versurilor
The poem expresses a deep sense of disillusionment and loss. It speaks of broken promises, the death of the future, and souls sick with love, ultimately finding a glimmer of hope in dreams that can reignite the flame of love.