Orgolii ruginite,
forjate pe la porțile Destinelor,
ne păzesc mocirla Gândurilor tulburi,
la casele de modă ale Viselor,
tot mai obosite și pierdute,
printre toanele Clipelor,
monotone și stinghere,
care se înghesuie de fiecare dată,
să prindă cele mai noi Veșminte,
create de către Deșertăciunile,
încorsetate pe trupul unui Timp,
al Nimănui,
de către o Moarte,
pe care nu a ajuns să o cunoască,
Nimeni,
cu adevărat,
atunci când dă sens,
Absurdului acestei Lumi,
rătăcită printre meandrele Iluziilor,
atâtor Iubiri.
Sensul versurilor
The song reflects on the fleeting nature of time and the illusions that shape our perception of reality. It explores themes of vanity, mortality, and the search for meaning in an absurd world.