De-aş avea o pâine, zilnic, să nu pier,
acoperiş pe creştet şi-un umil ungher,
să nu fiu stăpân, nici rob al nimănuia-
ah! ferice-atuncea lăuda-te-aş cer!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința unei vieți simple și independente, în care fericirea este găsită în lucrurile de bază, precum hrană și un adăpost, și în lipsa dependenței de alții. Este o celebrare a mulțumirii pentru ceea ce ai, mai degrabă decât dorința de mai mult.