rubaiate

Baba Tahir – Rubaiaturi, Catrene Monorimice IV

de

19.Sunt dervişul desfrânat şi cam nebun.N-am putut nimic în viaţă să adun.Ziua, bat în lung şi-n lat pământul.Noaptea, capul pe o piatră eu mi-l pun. 20.În lumea asta, fluture asemeni mie nu-i.Şi nici vreun alt nebun asemeni să mai fie nu-i.Vezi, şerpii şi furnicile îşi au sălaşul lor.Pentr-un sărman ca mine, nici o coşmelie nu-i. … Citește mai mult

Baba Tahir – Rubaiaturi, Catrene Monorimice II

de

Ce-i geamătul o știe numai cine-ndură,cum aurul în cuptor îi dă a lui măsură.Veniți toți cei cu arse inimi să jelim,căci numai noi știm ce-i a inimii arsură! Când pomi se pleacă peste zidul din grădină,cuprins de jale-i Grădinarul și suspină.Chiar dac-au roadele din perle și rubine,ei trebuie tăiați și smulși din rădăcină. O, inimă, … Citește mai mult

Baba Tahir – Rubaiaturi, Catrene Monorimice VI

de

27Când iubita față ochii-mi vor s-o vadă,lasă-mă! De mult căzutu-i-am eu pradă.Mână mai încet de-acuma, cămilare!Caravanei vieții i-am rămas în coadă. 28O, nimeni nu-i din inima-mi sărmană – să te smulgă,și nici obrazu-ți fără de prihană – să mi-l smulgă.Strâng genele pe ochi, ca nu cumva șuvoiulde lacrimi care curg a ta icoană – să … Citește mai mult

Baba Tahir – Rubaiaturi, Catrene Monorimice III

de

13.Rotoata bolții-n râvna ei nimicitoare,ochilor le smulge lacrimi amare.Fumul deznădejdii pân-la cer se urcă..Lacrimile-ajung până-n adânc de mare.. 14.Vai, cât chin a izvorât – din inima aceasta!Zi și noapte-s zădărât – de inima aceasta,Îndestul mi-am plâns durerea! Smulge-mi,Doamne, inima! Mi s-a urât – de inima aceasta!. 15.Viețuiesc pe-un sterp pământ – și zi și noapte..Ochii-n … Citește mai mult