Mică mare verde de treisprezece ani
De mult aș fi vrut să te-nfiez
Să te trimit la școală în Ionia
Să-nveți mandarina și absintul
Mică mare verde de treisprezece ani
În turnulețul farului de la amiază
Să-nconjuri soarele și să auzi
Cum soarta se dezleagă și cum
Din deal în deal se-nțeleg
Rudele noastre-ndepărtate
Care opresc vântul precum statuile
Mică mare verde de treisprezece ani
Cu guler alb și cu panglică
Să intri pe fereastră la Smirna
Să-mi copiezi reflexele bolții
De Kyrielesion și Slavă Ție
Cu puțin Boreas și cu Levantul
Val cu val să te-ntorci iarăși
Mică mare verde de treisprezece ani
Ca nelegiuit să te culc
Să aflu adânc în brațele tale
Bucăți de piatră cuvintele Zeilor
Bucăți de piatră fragmentele lui Heraclit.
Sensul versurilor
Piesa evocă o nostalgie profundă pentru o copilărie idealizată, pierdută. Imaginea unei fete tinere este asociată cu locuri și concepte filozofice, sugerând o căutare a sensului și a înțelegerii.