În cimitir e atât de frumos
Zmeura se întinde pe cruci de sus până jos
Fiecare rug se încâlcește grațios
Fiecare piatră funerară zâmbește duios.
În cimitir e atât de frumos
Insectele zumzăie, țârâie, bâzâie melodios
Printre ierburi dacă vezi cumva vreun os
Nu te speria, nu e periculos.
REFREN (X2) :
Zmeura e dulce (zmeura e dulce)
Zmeura e bună (zmeura e bună)
Zmeura într-un mediu propice crește până la lună.
În cimitir nu poți să fii trist
Totul e verde și roz, un peisaj optimist
Nemaivorbind că e o afacere bună
Când zmeura crește până la lună.
REFREN (X2) :
Zmeura e dulce (zmeura e dulce)
Zmeura e bună (zmeura e bună)
Zmeura într-un mediu propice crește până la lună
Sensul versurilor
Piesa juxtapune imaginea sumbră a unui cimitir cu vitalitatea și dulceața zmeurei. Sugerează o acceptare a morții ca parte a ciclului natural, unde chiar și în locuri asociate cu tristețea, viața și frumusețea pot înflori.