Știința, fiica a timpului bătrân,
Sub ochii-ți scrutători totul se abate;
Smulgi inima poetului din sân,
Vultur cu-aripi de grea realitate!.
Cum să-i fii dragă? Cum să te revere,
Tu, ce nu-l lași, în marea lui risipă,
Să caute în ceruri giuvaere,
Deși zbura cu-o ne’mblânzită aripă?.
Din ceru-i n-ai smuls tu dulcea Diana?
Și n-ai silit driada de pe dealuri
Să-și caute o stea mai diafană?.
N-ai aruncat naiadele din valuri,
Și elfii din poiene, și pe mine
Din tamarindzi de vis, de sub lumine?.
Sensul versurilor
Poezia exprimă conflictul dintre știință și poezie, unde știința este văzută ca o forță distructivă care alungă frumusețea și magia din lume. Poetul deplânge pierderea iluziilor și a legăturii cu natura, cauzată de raționalitatea științifică.