Din volumul „Edith Södergran”, colecţia „Cele mai frumoase poezii”, editura Albatros.
Jucării sunt toţi oamenii.
Jucărie eram eu însămi până mai ieri.
Azi sunt aceea ce desferecă taina.
Aş vrea ca toţi oamenii să poată veni lângă mine.
Foc, sânge şi mirul viitorului,
să luaţi din mâinile mele.
Întreaga omenire o hărăzesc viitorului.
Rândurile mele de foc le va citi fiecare copil.
Pe toţi îi voi face să se închine unei zeităţi mai curate.
Pe toţi superstiţioşii îi voi goni cu-o nuia fără grai.
Voi strivi sub dispreţul meu orice micime.
Şarpelui vostru îi voi străpunge capul cu sabia.
O, buna mea sabie, primită din cer, te sărut!
Să nu ai odihnă,
până ce pământul întreg nu va fi o grădină în care
zeii visează bând din cupe mirifice.
Sensul versurilor
Poezia exprimă o transformare personală profundă și o viziune asupra viitorului omenirii. Vorbitorul își asumă rolul unui vizionar care dorește să ghideze oamenii către o spiritualitate mai pură și un viitor idealizat.