Am venit pe lume într-un anotimp calm.
Multe uși se deschideau, care acum s-au închis.
Alma Mater dormea. Cine a hotărât
să o trezească iar?.
Și totuși
nu au fost atât de groaznice uraganele de după aceea
dacă încă puteam merge, ne puteam ține de mână,
recunoaște.
Și dacă nu era ușor să te miști printre eroii
războiului, ai viciului, ai nenorocirii,
ei aveau un chip, acum nu există nici măcar
modalitatea de a evita capcanele. Sunt prea multe.
Nesfârșitele închideri și deschideri
pot avea un sens pentru cine e de partea,
care singură contează, a păpușarului.
Dar acesta nu cere colaborarea
celui care îi ignoră scopurile și meșteșugul.
Și cine-i de acea parte? Dacă există cineva, cred
că se plictisește mai mult decât noi. Cu alți ochi
am vedea mai mulți plimbându-se
printre noi cu mai puțină plictiseală și mai mult
dezgust.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de deziluzie și alienare față de lume. Vorbește despre pierderea inocenței și dificultatea de a naviga printre capcanele vieții, sugerând că sensul evenimentelor este controlat de o forță superioară, indiferentă față de suferința umană.