Copii sub cedru, mucegai, ciuperci,
vii după-aversă,
în cușcă mânzul
cu inscripția „mușcă”,
nori de țiței, atârnând
peste canalele zidite,
fumegat de albatroși, miros de seu
și de curmale, mugetul unui șlep
lanțuri care slăbesc
– dar pe-ale tale eu le ignoram –
pe urme
salturi de toni, somn, lungă chițcăială
de șoareci, râsete obscene, până ce
i-apari sclavului tău…
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj dezolant și o stare de captivitate, sugerând o pierdere a inocenței și o degradare a mediului. Imaginile puternice evocă un sentiment de melancolie și resemnare în fața unei realități apăsătoare.