Eugenio Montale – Xenia (I) – 2

Iubita mea insectă
care a fost numită nu știu pentru ce, mușcă
astă-seară aproape pe întuneric
pe întuneric în timp ce citeam Deuternisaia
ai reapărut lângă mine,
dar nu aveai ochelari,
nu puteai să mă vezi
și nici eu nu puteam fără acea lucire
să te recunosc în negură.

Sensul versurilor

Piesa explorează sentimente de pierdere și dificultatea de a recunoaște pe cineva drag în absența familiarității. Metafora insectei și a întunericului sugerează o stare de confuzie și melancolie.

Lasă un comentariu