Când dintr-o dată Sân Martin își surpă
tăciunii ațâțându-i într-un întunecos
cuptor de prin Ontario,
trosnet de verde con de pin în spuză
sau aburul unei fierturi de mac
și Chipu-nsângerat peste sudariul
ce mă desparte de tine;.
aceasta și-altele puține (de puțin
e-un semn de-al tău, un clipit, ‘n-astă luptă
ce împinge-ntr-un osuar, la zid
cu spatele, unde zefir ceresc,
curmali și berze-ntr-un picior nu-nchid
vederea-atroce sărmanului
Nestorian rătăcit;.
din tine-I tot ce-mi vine-n naufragiul
neamului meu, al tău, acum când foc
de ger aduce-n amintire solul
care-I al tău și tu nu l-ai văzut;
mătănii nu am altele în mână,
nici altă flacără, doar asta de rășini
și barca te-a cuprins.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri profunde și sentimente de nostalgie, folosind imagini puternice din natură și referințe culturale. Vorbește despre o legătură pierdută și despre căutarea unui sens într-un context de naufragiu personal și colectiv.