Eugenio Montale – Iris

Când dintr-o dată Sân Martin își surpătăciunii ațâțându-i într-un întunecoscuptor de prin Ontario,trosnet de verde con de pin în spuzăsau aburul unei fierturi de macși Chipu-nsângerat peste sudariulce mă desparte de tine;.aceasta și-altele puține (de puține-un semn de-al tău, un clipit, ‘n-astă luptăce împinge-ntr-un osuar, la zidcu spatele, unde zefir ceresc,curmali și berze-ntr-un picior nu-nchidvederea-atroce … Citește mai mult