Aplecați peste apa serală,
titrați în Economie,
Doctori în Divinitate,
păstrăvul adulmecă și pleacă,
zvâcnetul lui de rubin
e-un cârlionț de-al tău ce se desface
în baie, un suspin ce urcă
din hipogeele biroului tău.
Sensul versurilor
Poemul evocă o stare de melancolie și introspecție, juxtapusă cu imagini din natură și elemente ale vieții cotidiene. Păstrăvul devine un simbol al efemerității și al frumuseții ascunse, în timp ce suspinul urcă din profunzimile biroului, sugerând o evadare din realitatea banală.