Sunt mai aproape de moarte acum
Nemărginirea ei o simt cum mă strânge.
Ochiul ei roșu de poftă
Mă roagă.
Vreau s-o amân
Precum am amânat să citesc o carte,
Să scriu o scrisoare,
Să merg la poalele muntelui
Și să nu-l urc, cum niciodată
Nu l-am urcat,
S-arunc din palma străinului orb
Daruri de liberă trecere.
Ori să-mi alung toate aceste neîmpliniri
De ultimă oră
Ca să pot să mă pierd.
Sensul versurilor
Piesa exprimă apropierea de moarte și regretul pentru lucrurile netrăite. Naratorul simte povara neîmplinirilor și dorința de a scăpa de ele, de a se pierde.