Acesta-i un mugur de Creier –
Italic grăunte – cazat –
De Soartă-ori Hazarduri în Spirit –
Ca să fie fructificat –.
Sfios cum e Vântu-n Odăile lui
Și iute ca Șuvoiul limbut –
Tot drumul Florii Sufletului
La fel ne e necunoscut.
Când îl află – nu se bucură mulți –
Înțeleptul Acasă-o poftește
Cu grijă aceluiași loc
Dacă altă Floare mai crește.
Când o pierd – în Ziua aceea
Un Zeu a murit și s-a dus,
Pe Pieptu-i un Suflet se-nchide
Floarea e-a Celui de sus.
Sensul versurilor
Poezia explorează ideea morții și a pierderii, folosind metafora unui "mugur de creier" și a unei flori. Sugerează că moartea unei persoane este comparabilă cu moartea unui zeu, iar sufletul se închide ca o floare.