Mai vast e Creierul decât
Tăria – confruntată
Ea nu prea greu încape-n Creier –
Cu tine deodată –.
E mai adânc ca marea – un
Azur ce intră-n altul –
Că un Burete-l soarbe – sau
Că-ntr-o Găleată cade –.
Da – Creieru-i cât Dumnezeu –
Tu pe Cântar îl pune –
Deosebiți sunt poate că
Silaba de la Sunet –.
Sensul versurilor
Poezia explorează vastitatea și profunzimea creierului uman, comparându-l cu marea, Dumnezeu și capacitatea de a cuprinde infinitul. Sugerează că mintea umană are o complexitate incomensurabilă, depășind limitele fizice și materiale.