Nu știa ce-i lipsea, nici împuținarea –
Ci amplă – senină
Ea s-a mistuit – până la dispariție –
Uitată de oameni –.
Eu nu puteam crede că forțele – acestei planete
S-ar reduce la fum –
Doar ele-au făcut un schimb de tărâmuri
Ori lumi –.
1862
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de pierdere și dispariție, reflectând asupra efemerității vieții și a uitării. Vorbește despre transformarea și schimbarea tărâmurilor, sugerând o trecere dincolo de existența fizică.