O vrajă acoperă-o față
Prin valu-i zărită abia –
Nu-l trage, Doamna, de teamă
Că – văzută – mai puțin ar plăcea –.
Prin rețea însă-aruncară priviri –
Și-mbieri – și refuzuri –
Vederea – nu stinge dorința –
Ce se mulțumea – cu iluzii –.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea unei frumuseți ascunse, protejate de o vrajă sau iluzie. Dorința persistă chiar și în absența unei vederi clare, hrănindu-se cu iluzii și mister.