Cântă o privighetoare-n brad.
Ce vorbă lungă!
O sau
I ar fi de ajuns,
un țipăt de ajuns ar fi;
Doamne, minunile tale,
cu un țipăt
O sau
I,
să le rostim s-ar cuveni.
Cântă o privighetoare-n brad
Și, din ceea lume,
cineva răspunde, cineva fără nume.
Întreaga noapte se țesu
dialog de aur între moarte și
privighetoare,
când lin, când mai tare,
ca o întrecere între da și nu.
Sensul versurilor
Piesa explorează un dialog simbolic între viață și moarte, reprezentat de cântecul unei privighetori și un răspuns misterios din lumea de dincolo. Sugerează o contemplare asupra minunilor divine și a efemerității existenței.