Murmurau a dragoste crengile
când în brațe te-am luat, pădure toropită.
La elyseica noastră nuntă
veni vulpea bearcă și căprița ciuntă.
Pocalul din care m-am cinstit
purta un rubin otrăvit.
Ah, bine-i să mori
prins în al miresei văl de plânsori!
Să adormi liniștit
în al fagilor schit..
Bine-i să mori prea timpuriu,
în dulcea plasă,
în pădurea deasă,
într-un cort ruginiu.
Murmurau tânguioase crengile
și-mi oftăi amărâtă pe veci turtureaua.
Înfiorate murmurau crengile
și Toamna, din cornu-i, suna, suna..
Sensul versurilor
Piesa descrie o nuntă neobișnuită în mijlocul naturii, unde moartea este îmbrățișată ca o eliberare. Naratorul își găsește liniștea în moarte, văzută ca un somn etern în sânul pădurii, sub vălul plângerilor miresei.