Credeam că voi muri, simțeam răceala toată,
din tot ce-aveam în viață tânjeam doar după tine;
vedeam în a ta gură nopți lungi, zile senine,
și-n pielea ta o țară pe sărutări fondată.
Și în acea clipită, cărți iute dispăreau,
prieteșug, odoare cu trudă adunate,
și casa ridicată de noi, și lucruri toate,
se ascundeau privirii, doar ochii tăi erau.
Căci dragostea, când viața ne-atacă, ne supune,
e doar un val ce urcă pe toate celelalte,
însă atunci când moartea la ușă va ajunge,
numai a ta privire lucește-n goliciune,
numai a ta blândețe încearcă să mă salte,
numai a ta iubire vrea umbra s-o alunge.
Sensul versurilor
Sonetul explorează puterea dragostei în fața morții. Iubirea este văzută ca un refugiu și o consolare supremă în momentele dificile, singura forță capabilă să ofere alinare și speranță.