Nu te-am văzut! Probabil nu erai femeie…
Şi toţi bărbaţii vieţii tale (ah! Ce proşti!)
ţi-acopereau profilul de camee
îmbătrânindu-te. Absurzi. Anoşti.
Şi parcă nici n-aveai aceste forme rotunjite,
şi nici mirosul cald, iconoclast, flamand,
n-aveai în ochi sticlirea de George Sand
şi aerul iubirii ne-mplinite.
Lipsea acel ceva de care azi eşti plină,
ca o leoaică tânără pe perne moi,
lipsea mirosul dulce de trifoi.
Şi coapsei îi lipsea o serpentină.
Lipsea cochetăria de femeie complicată,
înfăşurată-n orişicare gest,
lipsea aroma de incest
din care azi te naşti, înfiorată.
Şi dacă pînă azi n-ai fost femeie,
ci doar aromă, adâncimi, emoţii,
primeşte, dintre abaţii şi sacerdoţii,
înfiorarea versului… şi-o orhidee!
Sensul versurilor
Piesa descrie transformarea unei femei, evidențiind evoluția ei spre o senzualitate și o complexitate care anterior lipseau. Este o celebrare a feminității descoperite și a puterii atracției.