Daniel Vişan-Dimitriu – Leul Alizeu

A obosit bătrânul leusă poarte-atâtea lupte,și nu mai e la apogeu,cu lauri să se-nfrupte.Se odihnește-acum, e trist,retras din viața-i dură,nu e nici laș, nici defetist,e doar sătul de ură.A obosit și nu mai vreaiubirea agitatăa celei care-a fost cândvaleoaica adorată.Privirea lui ce străluceafixează calm pământulce, într-o zi, îl va-ncăpeași îi va fi mormântul.Doar gândul lui, … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Iubire Felină

Era neînfânt și un regepe vaste întinderi, cu apela care veneau să se-adapesărmanele turme pribege.Trăia în ținutul sălbaticdin noaptea când, după furtună,în luptă-a putut să răpunăun leu mai bătrân și apatic.Urmaseră ani de domnie,o viață-n continuă luptă,pe-o scenă ce, parcă, e ruptădin vremuri de cruntă urgie.Acum, lenevind, își privește,din haită, leoaica temută,frumoasă și neîntrecutăpe care … Citește mai mult

Palaghia Eduard Filip – Leoaicei cu Miros de Trufă

Nu te-am văzut! Probabil nu erai femeie…Şi toţi bărbaţii vieţii tale (ah! Ce proşti!)ţi-acopereau profilul de cameeîmbătrânindu-te. Absurzi. Anoşti.Şi parcă nici n-aveai aceste forme rotunjite,şi nici mirosul cald, iconoclast, flamand,n-aveai în ochi sticlirea de George Sandşi aerul iubirii ne-mplinite.Lipsea acel ceva de care azi eşti plină,ca o leoaică tânără pe perne moi,lipsea mirosul dulce de … Citește mai mult