Am impresia că atât de tare
Mă asupreşte cenzura română
încât, scăpându-i printre degete
Voi deveni încet-încet
Poet european întocmai,
cum aluatul
Frământat de bunica mea,
Scăpându-i printre degete
Devenea nu pâinea
Comună şi obştească a casei,
Ci acele fragmente plăcute şi dulci
Care se coceau primele pe plita încinsă
Şi care mi se părea că sunt făcute
Din alt aluat.
Atât de rău vă purtaţi cu mine,
Atât de nedrept,
Atât de umilitor,
Atâta mă pătimiţi româneşte,
încât încep să năduşesc mondial.
Poezii cenzurate
Breaza, 20/23 decembrie 1983
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea față de cenzura română și dorința de a depăși aceste limite pentru a atinge o expresie artistică universală. Metafora aluatului sugerează transformarea și individualitatea în ciuda constrângerilor.