Tunetul s-a ascuns după mâini spurcate.
Tunetul s-a spânzurat de poarta mare
Focul nebunilor nu mai e, bântuit de stafii, e un biet foc.
Furtuna s-a strecurat în mormântul orașelor
S-a-nconjurat cu fum, s-a-nconjurat cu cenușe
Vântul paralizat strivește chipurile.
Lumina a-nghețat casele cele mai frumoase
Lumina a crăpat lemnul, pietrele, marea
E-o zdreanță rufăria iubirii aurite.
Ploaia a răsturnat lumina și florile
Peștii și păsările zac de-a valma-n noroi.
Ploaia a străbătut toate căile sângelui
Și a spălat însemnul care-i mână pe oameni.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj apocaliptic, marcat de distrugere și decădere. Elementele naturii se dezlănțuie, aducând moarte și ștergând urmele a ceea ce a fost frumos și valoros.