În țara lui Lerui-Ler
Nu e zbor, nici drum de fier
Numai lamură de gând
Numai suflet tremurând.
Și vâslaș un înger.
În țara de peste veac
Nesfârșire fără leac
Vămile văzduhului.
Săbiile duhului
Pururea de strajă.
Sus pe sparte frunți de zei
Șovăielnici pașii mei.
Picuri de-ntrebări momâi
Să rămână sub călcâi
Și genuni de zare.
În țara lui Lerui-Ler.
Năzuiesc un colț de cer
De-oi găsi, de noi găsi,
Nimenea nu poate ști
Singur Lerui-Ler.
Sensul versurilor
Piesa explorează o călătorie spirituală într-un tărâm atemporal, numit 'Țara lui Lerui-Ler'. Versurile sugerează o căutare a sensului și a unui colț de cer, într-un loc unde granițele realității se estompează.