Am început să scriu ca o formă de terapie
Și fără să-mi dau seama am ajuns la poezie
Au trecut vreo 10 ani de gânduri și filozofie
Și am tăiat în carne vie ca o măcelărie
Ăsta scrie, papă foi ca o papetărie
Ăsta învață orice lucru despre armonie
Ăsta învie morții ca o gazetărie
Ăsta ține închis răul ca o pușcărie
Lumea nu prea l-a înghițit că avea tenul mai închis
Și când voia să certe lua foaia și un pix
Avea puteri magice când se apuca de scris
Lupta cu un cartier mai ceva ca Asterix.
Matracocaxelo
Ciocu’ mic hieno
Oi fi eu bun și dulce, dar nu-s kinder bueno
4 bari de vorbe, 4 bari de tobe
Metaforic sunt ca un fitil aplicat la bombe
Sunt urmă de țărână, când tu sufli în glumă
Sunt craterele adânci pe care le vezi pe lună
Sunt mâna caldă dintr-un salut de iarnă
Sunt umbra de la soare care apare în vară,
Și ce te mai frămânți frate că sunt prea puțini ca noi
Lumea crede în horoscop, a uitat frunza de trifoi
A uitat de soare și ploi, de îmbrățișări și noi de tot ce simți tu, din semantica din voi
Cuvinte alese sunt grele și neînțelese
Rânduri și strofe se grupează în piesă
E lirică pură, iubire și ură
Când totu-i nociv și negru ca o ceanură
Lasă negura și specula tinere ascultător
Că în 10 ani de rap am tras ca un tractor
Am tors ca un motor
Am zburat ca un planor și tu mă pui pe rană seara ca pe rivanol.
Sensul versurilor
Piesa descrie evoluția artistului ca scriitor și rapper, de la terapie la poezie și lirică profundă. Explorează teme de viață, luptă și auto-descoperire, subliniind impactul cuvintelor și emoțiilor.