Clopotele de-nviere,
Aduc lumii mângâiere
Şi pribegilor durere.
Creştinii ouă ciocnesc
Învierea preznuiesc,
Numai eu stau şi privesc.
Arde inima-mi de dor
După mamă şi surori,
După scumpul frăţior.
Doar atât aş vrea şi eu,
Să dea Domnul Dumnezeu
Să-mplinească dorul meu.
Să mai facem o Înviere,
Fără lacrimi şi durere,
Numa-n caldă mângâiere…
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dor și melancolie în timpul sărbătorilor de Paște, accentuate de absența familiei. Naratorul își dorește o Înviere lipsită de durere și plină de mângâiere, reflectând o speranță pentru viitor.