Am uitat demult cum arăți,
Dar poate ochii îți erau albaștrii,
Părul aprins ca pădurile toamna,
Mâinile mici și viorii.
Am uitat demult cum vorbești,
Dar parcă aveai glasul scăzut;
Mai aud, ca prin vis, o vioară
Îngânând în trecut.
Am uitat cu totul de tine,
Doar un nume rotund mi-amintesc.
Doar obrazul, prea tânăr, pufos
Ca o piersică-n pârg mi-amintesc.
Nici nu-mi pasă de tine, nu-mi pasă
Dac-ai murit, dacă trăiești..
Doar o ciudă smintită mă zbuciumă.
Crești din zăpezi și mătasă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de nostalgie și uitare a unei persoane dragi. Vorbitorul își amintește vag detalii fizice și vocea, dar predomină senzația de pierdere și distanțare față de trecut.