M-am oprit lângă coșul vieții,
Roadele, roadele, dulci și amare.
Din fiecare gust și arunc
Sâmburii-n țărâna grasă, sâmburii.
M-am oprit lângă coșul morții,
Roadele, roadele, dulci și amare.
Gust doar un fruct: mai amar, mai amar
Și sâmburu-l sparg între dinți.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra dualității vieții și a morții, folosind metafora coșului cu roade dulci și amare. Naratorul contemplă asupra experiențelor vieții și a inevitabilității morții, sugerând o acceptare stoică a ambelor.