Frumoasă clipă, însoțește-mă iar.
Tinerețe, vorbește-mi
în acest ceas al abisurilor.
Frumoasă amintire, așteaptă o clipă.
Ceas de lumină neagră în vene
Și țipetele mute ale oglinzilor.
Prăpăstiile-nșelătoare ale setei.
Și din pulberea cea mai risipită și oarbă
Vârsta cea frumoasă promite:
Cu blândețea primilor pași, când
Soarele va fi atins
Teritoriul nopții.
Și în prospețime-i topit fiece abur
Întorcându-se mai palid spre cer
Un corp fericit îți va dezvălui.
Sensul versurilor
The poem reflects on the passage of time and the promise of future revelations. It explores themes of youth, memory, and the search for meaning in the face of darkness and uncertainty. The final lines suggest a hopeful unveiling of truth and happiness.