Deci, trecând foarte mult înaintea ochilor noștri
că nici ochii noștri n-au văzut nimic, ci dincolo
și în spatele lor era o amintire ca o foaie albă într-o noapte într-o incintă
unde am văzut vedenii ciudate, chiar mai străine decât tine,
treceți și dispăreți în frunzișul nemișcat al unui ardei.
cunoscând atât de bine această soartă a noastră
rătăcind printre pietre sparte, trei sau șase mii de ani
căutând în clădirile colapsate care ar fi putut fi casele noastre
încercând să-și amintească datele și faptele eroice:
vom putea?
fiind legată și împrăștiată,
după cum au spus, cu dificultăți inexistente
a pierdut, apoi a găsit din nou un drum plin de regimente orbe
scufundând în mlaștini și în lacul de Maraton,
vom putea să murim așa cum ar trebui?
Sensul versurilor
Piesa explorează tema memoriei și a trecerii timpului, reflectând asupra fragilității existenței și a căutării sensului în ruinele trecutului. Vorbitorul se confruntă cu ideea morții și cu întrebarea dacă vor putea muri cu demnitate.