Noi cei care am pornit în acest pelerinaj
el se uita la statuile rupte
a devenit distras și a spus că viața nu este atât de ușor de pierdut
că moartea nu a explorat căi
și justiția sa particulară;
că în timp ce noi, încă în picioare, murim,
afiliat în piatră
uniți în duritate și slăbiciune,
morții antice au scăpat din cerc și au înviat din nou
și zâmbesc într-o tăcere ciudată.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra mortalității și a călătoriei vieții, sugerând că moartea nu este o cale pe deplin explorată. Vorbește despre justiție personală și despre modul în care oamenii, chiar și uniți în slăbiciune, se confruntă cu moartea, în timp ce trecutul reînvie într-o tăcere enigmatică.