Cugetele somnului se sting neutrale,
visul aruncă cenușă în burg,
din ziduri umbre se scurg –
resturi de vorbe patriarhale.
Mi-au preparat frica în Demiurg,
au traversat înspumate rafale
cârpele steagului monumentale
clișa treptelor în care mă-ncurc.
Niște ochi mă umplu devreme cu ceață,
jocul deodată s-a dezbrăcat,
intru în trupuri grăbite de viață,
intru în spectrul decolorat.
Din oasele mele, încet, mă descui,
de-acum vorbesc cu buzele nimănui.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de alienare și destrămare interioară. Vorbește despre pierderea identității și deconectarea de lume, sugerând o transformare dureroasă și o pierdere a sensului.