sonet destramare

Cugetele somnului se sting neutrale,visul aruncă cenușă în burg,din ziduri umbre se scurg –resturi de vorbe patriarhale.Mi-au preparat frica în Demiurg,au traversat înspumate rafalecârpele steagului monumentaleclișa treptelor în care mă-ncurc.Niște ochi mă umplu devreme cu ceață,jocul deodată s-a dezbrăcat,intru în trupuri grăbite de viață,intru în spectrul decolorat.Din oasele mele, încet, mă descui,de-acum vorbesc cu buzele … Citește mai mult