M-am închis într-o beție mocirloasă
precum albina în ceară,
ah, memoria subterană –
circulația ideii,
cumpăna sticloasă a adevărului
am rupt-o cu mica realitate,
m-am scufundat într-o bulă de alcool
prin care altfel se văd
semințele cerului.
Nu mă dezamăgi fosforescentă beție!
Sensul versurilor
Piesa explorează starea de beție ca o evadare din realitate, o scufundare în memorie și o percepție alterată a lumii. Naratorul se abandonează acestei stări, căutând o altă perspectivă asupra existenței.