Am ajuns să respir de unul singur,
Îmi bate în piept numai inima mea,
Mă-ndop cu ultima conservă cu copilărie
Şi-mi fac singur jocuri (de-a turcii şi indienii).
Am ajuns să beau numai cu gura mea
Şi când sunt bolnav, tot eu sunt cel ce suferă,
Urc în tren şi ajung singur la ţintă.
O, singurătate..
Am ajuns să rostesc: anii Mei
Şi. ce grozăvie, ce grozăvie!.
Versul
Meu..
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul profund de singurătate și izolare al naratorului. El se confruntă cu realitatea de a fi singur în experiențele vieții, de la cele simple, precum a respira și a bea, până la cele mai complexe, precum boala și călătoriile. Versurile reflectă o introspecție asupra propriei existențe și o recunoaștere a singurătății ca o parte inevitabilă a vieții.