Și pare că ziua se prinde
de pereții fluizi
ca laptele-n cană,
iar oamenii se caută cu mâinile
îngreunate de fructe.
Cheia somnului zvâcnește în palmă,
pește de sticlă
și tăvăliți în boabe de grâu
așteptăm ninsoarea de ieri.
Dar brusc se aude o împușcătură.
Iar a ucis vreo dihanie,
braconierul!
Curgem în odăile casei,
calcând cu tălpile lespezi de gresie
și ne strângeam în jurul
monstrului
zvârlit pe masa sfintei noastre cine.
Înfrigurați ne regăsim apoi culcușul,
iar gurile amanților se caută ca două
găuri de glonț.
Sensul versurilor
Piesa explorează fragilitatea vieții și imprevizibilitatea evenimentelor. Un sentiment de neliniște și dezorientare este prezent, sugerând o lume în care echilibrul este ușor perturbat de violență și moarte.