Iată verdele neîntâmplat
Din care am dulgherit pat,
Iată frunzele, păreri
Din care am plăsmuit muieri
Îndeobște minuscule
Și cele atâtea și atâtea opuscule
Toate pierdute,
Toate crepuscule…
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și a pierderii, folosind imagini din natură pentru a ilustra ideea că totul este trecător. Tonul este melancolic și contemplativ.