Nervii scârțâie blând în amurgul
curgând cenușiu și-ncet pe fereastră,
florile roșii dor în amurg
și lampa cântă într-un colț singuratică.
Liniștea bea calma ploaie de toamnă
ce nu mai aduce recoltei vreun dar,
și mâinile-mpreunate se încălzesc,
privirile fixe-ncet se-ntunecă printre tăciunii aprinși.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă melancolică de toamnă, plină de singurătate și introspecție. Imaginile evocă un sentiment de sfârșit și de contemplare asupra trecerii timpului.