Voi care-ați fost aprinși de dorul
Purtat în ochii de fecioare,
Să nu vedeți decât săruturi
În calea darnicului soare.
Să nu pătrundeți toamna-n codru
Când raza lunii îl străbate:
Să nu mai știți ce spune vântul
Plângându-și florile uscate.
Sensul versurilor
Piesa evocă o stare de nostalgie și melancolie, îndemnând la păstrarea inocenței și la evitarea confruntării cu realitățile triste ale vieții și ale naturii. Vorbește despre o lume idealizată, ferită de suferință.