Dormeau adânc sicriele de plumb,
Și flori de plumb și funerar veștmânt –
Stam singur în cavou… și era vânt…
Și scârțâiau coroanele de plumb.
Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, și-am început să-l strig –
Stam singur lângă mort… și era frig…
Și-i atârnau aripile de plumb.
Sensul versurilor
Poezia exprimă un sentiment profund de deznădejde și singurătate, folosind simbolul plumbului pentru a accentua greutatea emoțională și lipsa de speranță. Moartea și frigul sunt omniprezente, sufocând orice urmă de viață sau iubire.