Nevroză.
Afară ninge prăpădind,
Iubita cântă la clavir,
Și târgul stă întunecat,
De parcă ninge-n cimitir.
Iubita cântă-un marș funebru,
iar eu nedumerit mă mir:
De ce să cânte-un marș funebru…
Și ninge ca-ntr-un cimitir.
Ea plânge și-a căzut pe clape,
Și geme greu ca în delir…
În dezacord clavirul moare,
Și ninge ca-ntr-un cimitir.
Și plâng și eu și tremurând
Pe umeri pletele-i resfir…
Afară târgul stă pustiu,
Și ninge ca-ntr-un cimitir.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de nevroză accentuată de un peisaj sumbru de iarnă și de un marș funebru cântat la pian. Sentimentele de disperare și moarte sunt omniprezente, creând o atmosferă apăsătoare.