Lacustră
De-atâtea nopți aud plouând,
Aud materia plângând.
Sunt singur, și mă duce un gând
Spre locuințele lacustre.
Și parcă dorm pe scânduri ude,
În spate mă izbește-un val –
Tresar prin somn și mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se întinde,
Pe-aceleași vremuri mă găsesc.
Și simt cum de atâta ploaie
Pilonii grei se prăbușesc.
De-atâtea nopți aud plouând,
Tot tresărind, tot așteptând.
Sunt singur, și mă duce-un gând
Spre locuințele lacustre.
Sensul versurilor
Poezia exprimă un sentiment profund de singurătate și melancolie, amplificat de imaginea ploii persistente și a locuințelor lacustre. Eul liric se simte izolat în timp și spațiu, copleșit de un sentiment de dezintegrare și instabilitate.