Duminici, cântece de scripcari, melancolice sau de jale.
Îngeri căzuți, reabilitând pentru un paradis pierdut.
Părea un socialism… dacă nu se poate pronunța ușor, probabil că ar fi comunism.
A, ce moment de a aparține dreptății pe care, întrucâtva, o concepea, față de
fericirea negăsită nici în turnul de ivoriu.
Da, era însă împăcat.
Plecă înaintea altora.
O lumânare ardea lângă un cadavru, nu era decât Maestru.
Fu înmormântat ca un creștin.
Mulți l-au admirat, mai puțini nu știau nimic.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de melancolie și regret, reflectând asupra pierderii și a morții unui maestru. Versurile sugerează o căutare a dreptății și a fericirii, dar și o acceptare a destinului.