— Poliritmie —.
Imaculate pagini scrise de mâini pe care umila vreme
A pus eternele-i embleme!
O, gânduri stinse-n cărți închise
O, reci abise deschise peste paradise
O, vise scrise!
Sunt cărți îndoliate din care misticii fiori
Ușori
Înghirlandează mutele dezastre
Cu orizonturi pale și albastre,
Neantul brelocat în străluciri de astre
Profund inoculează statuile nocturne cu gesturi oglindite
În lacuri de mistere
Și de tăcere. 1
Sunt cărți îndoliate
Cu nostalgii bronzate,
Sunt cărți în care psalmodii cu vagi ecouri
Prelung deșteaptă-n aer spasmul din regalele cavouri..
Când ritmul melancolic al mutelor balade
Renaște, vibrează, contemplă și cade
Și cade-n cascade
De palide vise.
O, strania enigmă a cărților închise!..
Sensul versurilor
Piesa explorează misterul și nostalgia ascunse în cărțile vechi. Versurile evocă imagini ale gândurilor stinse, viselor și amintirilor păstrate în paginile cărților, sugerând o lume interioară bogată și melancolică.