Marea-i verde, liniștită,
Când se ivesc zorile.
O câmpie nesfârșită
Parc
Smaraldina, calma mare..
Dar unde-i sunt florile?.
Marea la amiaz’ e-albastră
Cum sunt peruzelele.
Pare-un cer.. Dar nici o astră
N-are
Acest cer fără hotare.
Unde-i sunt stelele?.
Noaptea-i neagră. S-o descrie
Cearcă-n van cuvintele.
Noaptea-i neagră și pustie
Mare.
Ești un cimitir!.. Dar, care,
Unde-ți sunt mormintele?.
Cer albastru fără stele.
Verde câmp fără de flori.
Cimitir fără morminte
Tu-mi stârnești enigme grele,
Tulburându-mi biata minte, —
Și ca moartea mă-nfiori..
Sensul versurilor
Piesa descrie marea în trei ipostaze (verde dimineața, albastră la amiază, neagră noaptea), fiecare asociată cu o lipsă (flori, stele, morminte). Această lipsă stârnește enigme și un sentiment de melancolie profundă, apropiat de moarte.