Om! – cuget liber! – oare te crezi singura minte
În lumea asta unde irumpe viață-n toate?
Sălașul forței tale e doar în libertate
Iar universul nu ți-e izvor de-nvățămînte.
Respectă-n orice fiară acel elan fierbinte –
Vieți palpită-n floare, Naturii-ncredințate;
Sunt tainele-nsoțirii în pietre încrustate:
căci totul e sensibil. Și totul te cuprinde!.
Ferește-te de ochii din zidul fără semne:
De-a verbului magie materia e pătrunsă,
Deci nu ți-o fă părtașă decât la rosturi demne.
În orice lucru zace Divinitatea-ascunsă
Și, ca un ochi ce-apare de sub pleoapa ovală,
Din orice miez de piatră un spirit pur exală.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că totul în univers este interconectat și plin de viață, îndemnând la respect față de natură și la recunoașterea divinității ascunse în toate lucrurile. Subliniază importanța libertății și a învățăturilor pe care le putem extrage din univers.