Prea se-nvârte roata morii,
Pleacă iarna, vin cocorii,
Zarea nu ne mai încape,
Firul ierbii dă să scape
Și se-agață de lumină,
Vremea-i vreme, vina-i vină,
Îngerii se scaldă-n soare,
Ce e dor, ca dorul doare,
Mugurii pleznesc pe ramuri,
Numai zânele n-au hamuri,
Nici potcoave fermecate,
Să se lase-nduplecate,
Pleacă sfinții, vin ereții,
Prea se-nvârte roata vieții.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra ciclurilor vieții și ale naturii, împletind elemente spirituale și mitologice. Sugerează o acceptare a inevitabilității schimbării și a dualității existenței.